CHILIPIRGÍU, chilipirgii, s. m. (Peior.) Bărbat care umblă după chilipiruri. – Din tc. kelepirci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHILIPIRGÍU, chilipirgii, s. m. (Peior.) Om care umblă după chilipiruri. – Tc. kelepirci.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CHILIPIRGÍU s. pleșcar, pomanagiu, (rar) pleșcaș. (Nu e decât un ~ nerușinat.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
chilipirgíu s. m., art. chilipirgíul; pl. chilipirgíi, art. chilipirgíii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chilipirgíŭ m. (turc. kelepirği). Fam. Pleșcar, care umblă după chilipir. – Fem. -gĭoaĭcă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CHILIPIRGÍU ~i m. Persoană care umblă după chilipiruri. /<turc. kelepirci
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink