CHIMÉR s. n. v. chimir.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHIMÉR s. n. v. chimir.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
chimér, V. chimir.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
chimír n., pl. e și urĭ (turc. kemer, boltă, arcadă, zonă, cingătoare, d. ngr. kamára, boltă. D. kemer vine ngr. keméri, bg. sîrb. kemer. V. cămară, comoară). Vechĭ (chimer). Boltă, arcadă. Azĭ. Șerpar, cingătoare de pele [!] de ținut banĭ. (Sînt și chimire micĭ cu care te încingĭ la pulpă). – În est și chimer. V. brîŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink