CHÍMIC, -Ă, chimici, -ce, adj. Care aparține chimiei, privitor la chimie. ♦ Care utilizează substanțe și metode din domeniul chimiei. ◊ Curățătorie chimică. ◊ Creion chimic = creion cu mină violetă, fabricată sintetic, a cărui urmă de pe hârtie se șterge greu. – Din fr. chimique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHÍMIC, -Ă adj. Referitor la chimie. ♦ Care folosește substanțe din chimie. ◊ Creion chimic = creion cu mină violetă, a cărui urmă lăsată pe hârtie se șterge greu. [Cf. fr. chimique, it. chimico].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CHÍMIC, -Ă adj. 1. referitor la chimie. ♦ care folosește substanțe și metode din chimie. ♦ creion ~ = creion cu mină violetă. 2. arme ~ ce = substanțe chimice toxice, folosite ca arme de luptă. (< fr. chimique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CHÍMIC, -Ă, chimici, -ce, adj. Care ține de chimie, privitor la chimie. ♦ Care utilizează substanțe din domeniul chimiei. Curățătorie chimică. ◊ Creion chimic = creion cu mină violetă, fabricată sintetic, a cărui urmă pe hârtie se șterge greu. – Fr. chimique.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
chímic adj. m., pl. chímici; f. sg. chímică, pl. chímice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chímic, -ă adj. (d. chimie; fr. chimique). Care ține de chimie: compozițiune chimică. Adv. Conform chimiiĭ: a lucra chimic. – Maĭ rar himic. V. galenic.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CHÍMIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de chimie; propriu chimiei. Reacție ~că. 2) Care aplică chimia și metodele ei. Curățătorie ~că. ◊ Creion ~ creion care, pe umed, lasă urme foarte pronunțate ce se șterg greu. /<fr. chimique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IZOMERIE CHÍMICĂ s. v. tautomerie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink