CHIMIÓN s. m. 1. Plantă erbacee umbeliferă cu frunze penate și cu flori mici, albe-liliachii, ale cărei semințe aromatice se întrebuințează în medicină, în bucătărie și la fabricarea lichiorurilor; chimen (Carum carvi). 2. Compus: chimion-de apă (sau -de-baltă) = mărăraș. [Pr.: mi-on] – Din tc. kimyon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHIMIÓN m. 1) Plantă erbacee umbeliferă, având frunze penate și flori mici, ale cărei semințe aromatice se folosesc ca mirodenii și în medicină. 2) Semințele acestei plante; chimen. [Sil. -mi-on] /<turc. kimyon
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CHIMIÓN s. n. 1. Mică plantă erbacee cu flori mici albe-liliachii, ale cărei fructe aromatice se întrebuințează în medicină, în bucătărie și la fabricarea lichiorurilor (Cuminum Cyminum). 2. Compus: chimion-de-câmp (sau sălbatic) = chimen. – Tc. kimyon.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CHIMIÓN s. (BOT.; Carum carvi) chimen, (reg.) secară, secărea, secărică, secăriță, tarhon, (Transilv.) molotru.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
chimión s. m. (sil. -mi-on)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chimión, V. chimen.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CHIMION-DE-ÁPĂ s. v. mărăraș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CHIMION-DE-BÁLTĂ s. v. mărăraș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CHIMION-DE-CÂMPURI s. v. cernușcă, negrușcă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CHIMION-NÉGRU s. v. cernușcă, negrilică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
chimión de ápă s. m. + prep. + s. f. (sil. -mi-on)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chimión de báltă s. m. + prep. + s. f. (sil. -mi-on)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chímen (sud) și chimión (est) m. (ngr. [și vgr.] kýminon, turc. kimion, d. ar. kemun; ebr. kammôn; bg. kímen și kimión; lat. cuminum și cyminum, it. comino și cimino, fr. cumin; germ. kümmel, rus. kimin). 1) O plantă erbacee umbeliferă originară din estu Mediteraneĭ (cuminum cyminum). Semințele eĭ aromatice daŭ un uleĭ eteric care se întrebuințează în medicină și ca condiment pus în pîne [!] saŭ pe coaja pîniĭ și la facerea licorurilor. – 2) Secărea, altă plantă umbeliferă ale căreĭ semințe se întrebuințează asemenea în medicină și bucătărie (carum carvi). Chimen dulce, anison. Chimen negru, cernușcă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CHIMION s.m. 1. Plantă umbeliferă bi- sau plurianuală, spontană sau cultivată, ale cărei semințe aromatice se întrebuințează în medicină, iar în bucătăria europeană drept condiment; pop. chimen, chimion-de-câmp, chimion sălbatic (Carum carvi). 2. Plantă umbeliferă anuală ale cărei semințe aromatice curbate (albe, maronii sau negre), mai mari și mai amare decât ale chimionului autohton, sunt folosite drept condiment în bucătăria orientală (mai ales chimion alb) și în cea occidentală, în special în amestecuri de condimente, pentru fabricarea lichiorului, precum și în farmacie; (comercial) chimion amar (Cuminum cyminum).
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ | Permalink