CHIMONÓU, chimonouri, s. n. 1. Croială de haină femeiască, cu mâneca dintr-o singură bucată cu restul hainei. ◊ (Adjectival, invar.) Bluză chimono. 2. Îmbrăcăminte japoneză în formă de halat cu mâneci foarte largi sau, p. ext., haină femeiască de casă croită în acest fel. [Var.: chimonó s. n.] – Din fr. kimono.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHIMONÓU s.n. v. chimono.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CHIMONÓU s. n. 1. halat cu mâneci foarte lungi. 2. croială de îmbrăcăminte femeiască în care mâneca este dintr-o singură bucată cu talia. ◊ haină femeiască (de casă) croită astfel. (< fr. kimono)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
chimonóu s. n., art. chimonóul; pl. chimonóuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CHIMONÓU ~ri n. 1) Croială de îmbrăcăminte în care mâneca este dintr-o singură bucată cu corsajul. Rochie ~. 2) (în portul național japonez) Îmbrăcăminte croită astfel, purtată atât de bărbați, cât și de femei. /<fr. kimono
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
chimonó/chimonóu s. n., art. chimonóul; pl. chimonóuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink