CHIMVÁL, chimvale, s. n. 1. Vechi instrument muzical compus din două talere de aramă care erau lovite unul de altul, cimbal. V. talger. 2. (Rar) Clopot. – Din sl. kimvalŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHIMVÁL, chimvale, s. n. 1. Instrument muzical folosit în vechime, compus din două talere de aramă care se loveau unul de altul. 2. (Arh.) Clopot. – Slav (v. sl. kimvalŭ < gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CHIMVÁL s. (MUZ.) tipsii (pl.).
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CHIMVÁL s. v. cimbal, taler, talger.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
chimvál s. n., pl. chimvále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chimvál, V. cimbal.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CHIMVÁL ~e n. muz. Vechi instrument de percuție format din două talere de aramă care se lovesc unul de altul. /<sl. kimvalu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
chinvál n., pl. e (vsl. kinvalŭ, d. mgr. și ngr. kinvalon, vgr. kýmbalon. V. cimbal și țambal). Vechĭ. Talger (instrument muzical). – Fals chimval.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink