CHINONÍC, chinonice, s. n. Cântare bisericească liturgică executată în timp ce se împărtășește preotul ce oficiază slujba. – Din ngr. kinonikón [troparion] „[cântare] cântată în comun”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHINONÍC, chinonice, s. n. (Înv.) Cântare bisericească liturgică, în timpul căreia se împărtășesc clericii care slujesc. – Ngr. koinonikón [troparion].
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CHINONÍC s. (BIS.) (înv.) priceasnă. (~ul este o cântare bisericească.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
chinoníc (chinoníce), s. n. – Imn liturgic ce se cînta cînd preotul ia împărtășania. Ngr. (ἆσμα) ϰοινωνιϰόν „(cînt) în comun”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
chinoníc s. n., pl. chinoníce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chinoníc n., pl. e (ngr. kinonikón, [vgr. koinonikón] [subînț. ásma, cîntec], d. koinós, comun. V. cenobiŭ). Priceasnă, troparu pe care-l cîntă coru cînd preutu [!] se împărtășește (ĭa cuminecătura) în altar la liturghie. – Și che-.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink