CHINUITÓR, -OÁRE, chinuitori, -oare, adj. Care chinuiește. [Pr.: -nu-i-] – Chinui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHINUITÓR, -OÁRE, chinuitori, -oare, adj. Care chinuiește. – Din chinui + suf. -(i)tor.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CHINUITÓR adj. 1. rebel, supărător, (înv. și pop.) necăjos. (O tuse ~oare.) 2. intens, puternic, stră-pungător, violent, viu, (fig.) ascuțit, sfredelitor. (Durere ~oare.) 3. v. obsedant.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
chinuitór adj. m. (sil. -nu-i-), pl. chinuitóri; f. sg. și pl. chinuitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chinuitór, -oáre adj. Care chinuĭește. Penibil.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CHINUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care ține de chin; propriu chinului; apasător. O durere ~oare. [Sil. -nu-i-] /a chinui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink