CHIOMB, CHIOÁMBĂ adj. v. chiomp.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHIOMB, CHIOÁMBĂ adj. v. chiomp.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CHIOMB adj. v. chiorâș, cruciș, încrucișat, pieziș, sașiu, strabic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CHIOMB adj., s. v. bleg, miop, nătăfleț, nă-tărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontă-lău.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Chiomb ≠ deștept, cuminte, inteligent, isteț, mintios, căpos, căpățânos, înțelept
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
chiómb (chioámbă), adj. – 1. Miop, care nu vede bine. – 2. Nesocotit, prost. Origine necunoscută. DAR îl pune în legătură cu mag. dialectal tömpe „prost”, dar cuvîntul rom. este prea răspîndit pentru ca să i se poată atribui această origine (nu este sigură observația din DAR că se folosește numai în Mold., Bucov. și Trans. de Nord. Scriban propune rus. temnyĭ „obscur” (pronunțat tjomnyĭ). – Der. chiombăni (var. chiompăni), vb. (a lucra la lumină slabă, a-și strica ochii; a desluși cu greutate); chimbăneală, s. f. (lucru făcut în condiții proaste de luminozitate); chiombie s. f. (miopie). – Cf. chiondorîș.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
chĭomb, chĭoámbă adj. (rus. tĭómnyĭ, scris temnyĭ, întunecat, întunecos. V. temniță). Fam. Cu privirea´ntunecată, prost, bleot.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink