CHIOMP, CHIOÁMPĂ, chiompi, chioampe, adj. (Reg., adesea substantivat) 1. Prost, nesocotit. 2. Care nu vede bine. [Var.: chiomb, chioámbă, adj.] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHIOMP, CHIOÁMPĂ, chiompi, chioampe, adj. (Reg., adesea substantivat) 1. Prost, nesocotit. 2. Care nu vede bine. [Var.: chiomb, chioámbă, adj.]
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CHIOMP chioámpă (chiompi, chioámpe) reg. 1) Care nu vede bine. 2) Care vădește lipsă de inteligență; nătărău; netot; prost. [Monosilabic] /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
chiomp/chiomb adj. m., pl. chiompi/chiombi; f. sg. chioámpă/chioámbă, pl. chioámpe/chioámbe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink