CHIONDOREÁLĂ, chiondoreli, s. f. (Reg.) Privire încruntată, posomorâtă – [În]chiondora + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHIONDOREÁLĂ, chiondoreli, s. f. Privire încruntată, posomorâtă. – Din [în]chiondorî + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
chiondoreálă s. f., g.-d. art. chiondorélii; pl. chiondoréli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink