Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
CHIONDORẤȘ adv. (Reg.) Chiorâș, încruntat, posomorât. Se uită chiondorâș. [Var.: chiondorúș adv.] – [În]chiondora + suf. -âș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHIONDORẤȘ adv. Chiorâș, încruntat, posomorât. [Var.: chiondorúș adv.] – Din [în]chiondorî + suf. -âș.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CHIONDORÂȘ adv. v. sașiu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
chiondorâș adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chiondorîș adv. – Chiorîș, cu ochii încrucișați. Origine necunoscută. Aparține fără îndoială aceleiași familii a lui chiomb; și, avînd în vedere vb. închiorcoșa, der. de la onomatopeea chior, se poate propune o origine expresivă. În fonetismul său a înfluențat probabil tc. kandiriș „acțiune și mod de a convinge”, sau, după Scriban, Arhiva, 1914, 133, mag. kondoros „încrețit”; după Șeineanu, I, 115, ar trebui să se gîndească la contaminarea lui chiomb cu chiorîș. – Der. chiondoreală, s. f. (încruntare); (în)chiondora (var. (în)chiondorî), vb. (a se încrunta). Acest ultim cuvînt este fără îndoială identic cu încondura, vb. (a se umfla în pene, a se împăuna, a se fuduli), cuvînt care s-a referit probabil la început la păun (după Șeineanu, II, 145, de la condur „pantof”; împotrivă Graur, BL, VI, 153).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink