Dex chiorî

CHIORÎ, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească cuiva vederea sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior.

CHIORÎ, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească cuiva vederea; a orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele pe cineva. 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. 4. Intranz. (Înv.) A ochi, a ținti. – Din chior.

CHIORÎ vb. v. holba.

CHIORÎ vb. v. ochi, orbi, ținti, viza.

chiorî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorăsc, imperf. 3 sg. chiorá; conj. prez. 3 sg. și pl. chioráscă

A CHIORÎ́ ~ăsc 1. intranz. 1) A-și pierde un ochi; a deveni chior. 2) A vedea slab (temporar). 3) (despre surse de lumină) A răspândi o lumină slabă. 2. tranz. 1) A face să-și piardă un ochi; a face să devină chior. 2) A face să vadă slab (temporar). 3) fig. (persoane) A încerca să înșele. /Din chior

A SE CHIORÎ mă ~ăsc intranz. A se uita cu atenție și cu prea multă curiozitate. /Din chior

chĭorắsc, a -î́ v. intr. (d. chĭor). Devin chĭor. Să chĭorăsc (dacă mint), un jurămînt pop. V. tr. Fac chĭor, stric cuĭva un ochĭ. Orbesc: m´a chĭorît colbu! A chĭorî pe cineva de la ochĭ, a-ĭ spune că nu e așa ceĭa ce el singur a văzut: hoțu te chĭorăște de la ochĭ. Rar. Iron. Ochesc, țintesc.