Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CHIRIGÍU, chirigii, s. m. 1. (Înv.) Cel care transporta cu căruța, în schimbul unei plăți, oameni sau mărfuri; cărăuș. 2. (Reg.) Chiriaș. – Din tc. kiracı.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHIRIGÍU s. cărăuș, căruțaș, (înv. și reg.) sechiraș. (Un ~ care cară lemne.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CHIRIGÍU s. v. chiriaș, locatar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
chirigíu s. m., art. chirigíul; pl. chirigíi, art. chirigíii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chirigíŭ m. (d. chirie). Cărăuș, transportator cu caru. Chiriaș. – Maĭ rar și chiragiŭ (turc. kirağy, bg. kirağiĭa, sîrb. kirajğija, locatar, și kiriğija, cărăuș). – Și chiligiŭ și chilagiu. Fem. -giță.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CHIRIGÍU ~i m. înv. Persoană care se îndeletnicea cu cărăușia; cărăuș; căruțaș. /<turc. kiraci
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)