CHIST, chisturi, s. n. 1. Tumoare benignă de forma unei pungi închise, de obicei cu un conținut lichid sau semilichid. 2. Înveliș protector secretat de unele animale inferioare aflate în condiții de mediu nefavorabile. – Din fr. kyste.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHIST s.n. 1. Tumoare benignă constând dintr-o pungă plină cu un conținut lichid, semilichid sau gazos. 2. (Zool.) Înveliș foarte rezistent pe care și-l fac unele animale inferioare pentru a se apăra contra influențelor neprielnice ale mediului. 3. Stadiul larvar al teniei. 4. Celulă globuloasă bogată în substanțe de rezervă, care îndeplinește funcția de organ de înmulțire a unor plante inferioare. [Pl. -turi. / < fr. kyste, cf. gr. kystis – bășică].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CHIST1 s. n. 1. tumoare benignă de forma unei pungi plină cu conținut (semi)lichid. 2. înveliș protector foarte rezistent la unele animale inferioare. 3. stadiu larvar al teniei. 4. celulă globuloasă bogată în substanțe de rezervă, cu funcția de organ de înmulțire a unor plante inferioare. (< fr. kyste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CHIST2(O)- elem. „chist, veziculă”. (< fr. kyst/o/-. cf. gr. kystis, vezică)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
chist s. n., pl. chísturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chist n., pl. urĭ (fr. kyste, d. vgr. kýstis, beșică. V. cistită). Med. Tumoare (unflătură) de forma uneĭ pungĭ pline cu un fel de grăsime care se formează pe supt pele [!] orĭ în trup și care se vindecă numaĭ pin [!] operațiune. (Se numește și bolfă, broască și motîlcă).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CHIST ~uri n. 1) Tumoare benignă apărută în urma unor procese patologice. 2) Înveliș protector pe care îl au unele animale inferioare aflate în condiții nefavorabile. 3) Perioada larvară a teniei. /<fr. kyste
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CHIST (‹ fr., {s} gr. kystis „vezică”) s. n. 1. (MED). Tumoră benignă cu conținut diferit (ex. c. sebaceu, c. dermoid). ♦ C. Hidatic (hidatică) = formă larvară a parazitului Taenia echinococcus (Echinococcus granulosus) care se dezvoltă la bovine, ovine și porcine (gazde intermediare normale ale acestuia). Accidental se întîlnește și la om, cu multiple localizări, mai frecvent în ficat și pulmon, putînd atinge mărimea unui cap de copil. 2. (ZOOL.) Înveliș protector al unor animale inferioare. 3. (ZOOL.) Stadiu larvar al teniei.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink