CHITÓN, chitoane, s. n. Un fel de tunică purtată în antichitate de greci. – Din fr. chiton.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHITÓN s.n. (Ant.) Tunică lungă și strâmtă cu mâneci largi, purtată de greci pe sub himation, atât de femei cât și de bărbați. [Var. hiton s.n. / < fr., gr. chiton].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CHITÓN s.m. (Zool.) Moluscă marină cu cochilia formată din plăci articulate. [< fr. chiton].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CHITÓN1 s. n. (ant.) tunică lungă și strâmtă cu mâneci largi, purtată la greci de femei și bărbați, pe sub himation. (< fr. chiton, gr. khiton)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CHITÓN2 s. m. moluscă marină cu cochilia din plăci articulate. (< fr. chiton)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
chitón s. n., pl. chitoáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CHITON (‹ gr.) s. n. (În Grecia antică) Piesă principală a îmbrăcămintei ce consta dintr-o tunică (cămașă) din in sau lînă care se purta direct pe piele. Se prindea pe umărul stîng cu o fibulă, în talie era strîns cu un cordon și se drapa după dorință.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink