CHÍTRU, chitri, s. m. 1. Arbore exotic cu flori mari, albe și cu fructe comestibile (Citrus medica). 2. (Impr.) Chitră. – Din chitră.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
chítru (chítri), s. m. – Arbore exotic cu fructe comestibile (Citrus medica). – Mr. chitru. Ngr. ϰίτρον (Murnu 13), cf. bg. kitra, v. sb. kitarĭ (Vasmer, Gr., 78). – Der. chitră, s. f. (fructul chitrului); chitri, vb. (a se cătrăni, a se înfuria, a se supăra; Arg., a fura, a curăța de bani). Nu știm dacă chitră, s. f. (Arg., vînt, pîrț) și a se chitri, vb. (Arg., a se băși) depind de cuvintele anterioare, sau de la sb. chitro „rapid, ca din pușcă.”
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
chítru s. m. (sil. -tru), art. chítrul; pl. chítri, art. chítrii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chítru m. (ngr. kítron, lămîĭe). Pomu care face chitra (citrus médica). Est. Chitră.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CHÍTRU ~i m. Arbore exotic spinos, cu flori mari de culoare albă și cu fructe comestibile, asemănătoare cu lămâile. /<ngr. kitron
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
chítră f., pl. e (ngr. kitron, lămîĭe; bg. kitra. V. citric). Sud. Un fel de lămîĭe de 4-5 orĭ maĭ mare de cît cele obișnuite și din care se face dulceață. – În est chitru m.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink