Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: chitui (verb tranzitiv) , chituit (adjectiv)   
CHITUÍT, -Ă, chituiți, -te, adj. Care este lipit, fixat, astupat cu chit2. – V. chitui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
chituít adj. m. (sil. -tu-i-), pl. chituíți; f. sg. chituítă, pl. chituíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CHITUÍ, chituiesc, vb. IV. Tranz. A lipi, a fixa, a astupa, a netezi ceva cu chit2. Chit2 + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CHITUÍ ~iésc tranz. 1) (geamuri) A lipi cu chit, fixând de rama ferestrei. 2) (suprafețe, tavane, pereți) A da cu chit (pentru a face neted). 3) (găuri, crăpături etc.) A astupa cu chit (pentru a nivela cu restul suprafeței). /chit + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CHITUÍ vb. IV. tr. A lipi, a astupa (ceva) cu chit. [P.i. 1,6 -iesc, conj. -iască. / < chitui].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
chituí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chituiésc, imperf. 3 sg. chituiá; conj. prez. 3 sg. și pl. chituiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chituĭésc v. tr. (d. chit 2). Lipesc cu chit, cu ipsos.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)