CHIULANGÍU, -ÍE, chiulangii, s. m. și f. (Fam.) Persoană care în mod sistematic trage chiulul, înșală, se sustrage de la datorie. [La f. sg. și: chiulangioaică] – Chiul + suf. -angiu. Cf. tc. külâhçi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
chiulangíu s. m., art. chiulangíul; pl. chiulangíi, art. chiulangíii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chĭulangíŭ m. (turc. külahğy, vînzător de căcĭulĭ, șarlatan. V. chĭulaf). Fam. Chilipirgiŭ, înșelător ordinar.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CHIULANGÍU ~i m. pop. Persoană care trage chiulul. /chiul + suf. ~angiu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink