Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CHIULÍ, chiulesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; a trage chiulul. – Din chiul.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
chiulí vb. (sil. chiu-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiulésc, imperf. 3 sg. chiuleá; conj. prez. 3 sg. și pl. chiuleáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A CHIULÍ ~ésc intranz. pop. A nu-și îndeplini conștiincios obligațiile. [Sil. chiu-] /Din chiul
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
chíuĭ și (rar) -ĭésc, a -í, v. intr. (d. chiŭ). Strig de bucurie. – Rar și chiuli (vest).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
chiulésc v. intr. (iu 2 silabe). V. chiuĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink