CHIVÚȚĂ, chivuțe, s. f. (Reg.) Femeie (de obicei țigancă) care se îndeletnicește cu spoitul caselor cu bidineaua. – Din n. pr. Chivuța.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHIVÚȚĂ s. v. spoitoreasă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
chivúță s. f., g.-d. art. chivúței; pl. chivúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chivúță f., pl. e (din Paraschivuța, Paraschiva). Munt. Femeĭe (de obiceĭ Țigancă) tocmită cu ziŭa ca să curățe casa, să văruĭască ș. a.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink