chișáv, chișávă, chișávi, chișáve, adj. (reg.) 1. (despre timp) ploios. 2. (despre oameni) rău la mațe, certăreț, potrivnic, uricios; îndărătnic, încăpățânat; leneș. 3. (despre cai) care mușcă, cu nărav, nărăvaș.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
chișáv (chișávă), adj. – 1. Umed, ploios. – 2. Ursuz, repezit, nesuferit. Bg. kišáv „ploios” (DAR). Cf. chișai. – Der. chișorniță, s. f. (ceață), prin contaminare cu viforniță.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
chíșav adj. m., pl. chíșavi; f. sg. chíșavă, pl. chíșave
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chíșav, -ă adj. (bg. kišav, ploĭos). Est. Rar. Vreme chișavă, timp ploĭos. Fig. Răutăcĭos, afurisit. An chișav, an răŭ. – În vest (Cod.) -áv, încăpățînat.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink