CHIȚIBUȘÁR, -Ă, chițibușari, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi place să uzeze de chițibușuri, de mărunțișuri, care face mici șmecherii. 2. Persoană care dă importanță fleacurilor; persoană care caută nod în papură. – Chițibuș + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
chițibușár s. m., pl. chițibușári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chițibușár m. Cîrcĭogar, acela care umblă cu chițibușurĭ: un avocat chițibușar. V. cîrcotaș, șicanator, pedant.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CHIȚIBUȘÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care dă importanță chițibușurilor. /chițibuș + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink