Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: cianura (verb tranzitiv) , cianurare (substantiv feminin)   
CIANURÁRE, cianurări, s. f. Operație industrială de extragere a metalelor nobile din minereuri sărace cu ajutorul unei soluții de cianură de sodiu. [Pr.: ci-a-] – După fr. cyanuration.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIANURÁRE s.f. 1. Procedeu industrial de extragere a metalelor nobile din minereurile sărace cu soluții alcaline de cianură de sodiu. 2. V. cianizare. [< cianura].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CIANURÁRE s. f. procedeu industrial de extragere a metalelor nobile din minereurile sărace cu soluții alcaline de cianură de sodiu. (< cianura)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cianuráre s. f. (sil. ci-a-), g.-d. art. cianurării; pl. cianurări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CIANURÁ, cianurez, vb. I. Tranz. A supune minereurile operației de cianurare. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanurer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIANURÁ vb. I. tr. A efectua operația de cianurare. [< fr. cyanurer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CIANURÁ vb. tr. a efectua cianurare. (< fr. cyanurer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cianurá vb., ind. prez. 1 sg. cianuréz, 3 sg. și pl. cianureáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)