Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CÍCERO1 s. m. invar. (Tipogr.) 1. Corp de literă de 12 puncte tipografice. 2. Albitură având baza un pătrat de un cicero1 (1). – Din fr. cicéro.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÍCERO2 s. m. invar. Gen de tunsoare bărbătească (scurtă). – Din n. pr. Cicero.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÍCERO m. 1) Garnitură de caractere tipografice (de 12 puncte). 2) Corp de literă din această garnitură. /<fr. cicéro
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CÍCERO s.n. 1. Corp de literă de 12 puncte tipografice. ◊ Dublu cicero = literă tipografică cu corpul de 24 de puncte, sau de 2 cicero. 2. Albitură având baza unui pătrat cu dimensiunile unui corp de literă de 12 puncte. [< fr. cicéro].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CÍCERO1 s. m. 1. corp de literă de 12 puncte tipografice. 2. albitură având baza unui pătrat cu dimensiunile unui cicero1 (1). (< fr. cicéro)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CÍCERO2 s. m. inv. gen de tunsoare bărbătească (scurtă). (cf. Cicero)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Cícero s. m. pr. – Persoană special pregătită care conduce vizitatorii într-un muzeu, într-un oraș etc. Der. cicero, s. m. invar. (corp de literă de 12 puncte tipografice), din fr. cicéro; cicerone, s. m. (călăuză, ghid), din it. cicerone; cicronian, adj.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cícero (corp de literă, tunsoare) s. m. invar.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cícero (nom. latin al numeluĭ Cicerone), numele unuĭ fel de litere tipografice.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CICERO, Marcus Tullius (106-43 î. Hr.), om politic, orator, filozof și scriitor roman. În calitate de consul a demascat conjurația lui Catilina împotriva Senatului (63 î. Hr.). Asasinat din porunca lui Antonius, pe care îl atacase, susținîndu-l pe Octavian, nepotul lui Cezar. Discursurile sale politice („Catalinarele”, „Filipicele”), pledoariile juridice, tratatele de retorică și de stil („Despre invențiune”, „Despre orator”) au ridicat la un înalt nivel proza și elocința latină. Filozof eclectic, a manifestat preferință pentru doctrina Noii Academii, în teoria cunoașterii, și pentru stoicism, în morală („Despre supremul bine și supremul rău”, „Despre îndatoriri”, „Despre natura zeilor”). Contribuții la formarea vocabularului filozofic latin, temelie a terminologiei filozofice europene.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)