CICERÓNE, ciceroni, s. m. Persoană special pregătită care conduce vizitatorii într-un muzeu, într-un oraș etc. – Din it. cicerone, fr. cicérone.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CICERÓNE s.m. Călăuză care însoțește vizitatorii unui oraș, ai unui muzeu etc. pentru a-i conduce, pentru a le da explicații etc. [< it. cicerone, fr. cicérone].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CICERÓNE s. m. călăuză, ghid care însoțește vizitatorii unui oraș, ai unui muzeu etc. (< it. cicerone, fr. cicérone)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CICERÓNE s. v. călăuză, ghid, îndrumător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciceróne (călăuză) s. m., art. cicerónele; pl. ciceróni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ciceróne m. (it. cicerone, d. lat. Cicero, -ónis, celebru orator). Acela care te conduce într-un oraș orĭ în alt loc necunoscut ție.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CICERÓNE ~i m. Persoană care însoțește pe cineva (vizitatori, turiști, călători etc.) și dă explicații necesare; ghid; călăuză. /<it. cicerone, fr. cicérone
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink