CICĂLEÁLĂ, cicăleli, s. f. Faptul de a cicăli; reproș repetat făcut cuiva pentru fapte mărunte; cicălire. – cicăli + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CICĂLEÁLĂ s. bodogăneală, dăscăleală, sâcâială, (reg.) morocăneală, (fig.) pisălogeală. (Mai termină cu ~ !)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cicăleálă s. f., g.-d. art. cicălélii; pl. cicăléli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cicăleálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a cicăli.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink