CÍFRU, cifruri, s. n. 1. Sistem de semne convenționale cu care se transmit comunicări secrete. 2. Combinație de cifre sau de litere cu ajutorul căreia se pot deschide unele broaște sau lacăte cu închizătoare secretă. – Din fr. chiffre (refăcut după cifră).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÍFRU s.n. 1. Vocabular criptografic în care cuvintele sunt înlocuite prin cifre, potrivit unor norme stabilite dinainte; (p. ext.) sistem de semne convenționale, folosit în comunicări secrete. 2. Încuietoare secretă care se deschide cu ajutorul unui mecanism bazat pe o combinație de litere sau de cifre; combinația semnelor (litere, cifre) cu care se deschide o astfel de încuietoare. [Pl. -uri, -re. / după fr. chiffre, it. cifra].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CÍFRU s. n. 1. vocabular criptografic în care cuvintele sunt înlocuite prin cifre; sistem de semne convenționale în comunicări secrete. 2. încuietoare secretă care se deschide cu ajutorul unui mecanism bazat pe o combinație de litere sau de cifre; combinația semnelor. (< fr. chiffre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CÍFRU s. cod. (Scriere pe baza unui ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cífru (cod) s. n. (sil. -fru), art. cífrul; pl. cífruri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cifru n., pl. e și urĭ (fr. chiffre, m. V. cifră). Semn convențional (de ordinar o cifră saŭ maĭ multe) p. a comunica în secret cu altu: telegramele diplomatice se transmit pin [!] cifrurĭ. Semn, marcă, emblemă, monogramă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CÍFRU ~ri n. 1) Sistem de semne convenționale, folosit pentru transmiterea unor informații secrete; cod. 2) Combinație de semne (litere sau cifre), care permite deschiderea unei încuietori secrete. ~l seifului. /<fr. chiffre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink