cilihoáie, cilihói, s.f. (reg.) 1. sperietoare de păsări pe ogoare. 2. ființă urâtă la chip și port.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
cilihoáĭe și cĭulihoáĭe f., pl. oĭ (fem. d. cilihoĭ. Cp. și cu bulihaĭ). Nord. Un fel de ulĭ maĭ mare. Pasăre mare și urîtă, gobaĭe. Momîĭe, sperietoare de păsărĭ. – Mrom. čĭuligan, pasăre de pradă. V. cĭuhă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CILIHÓI, -OÁIE, cilihoi, -oaie, s. m. și f. (Ornit.; reg.) Pasăre mare de pradă. ♦ Ceahlău. – Din cealh[ău] (<ceahlău) + suf. -oi.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cilihói, cilihói, s.m. (reg.) pasăre răpitoare ce cuibărește pe stâncile inaccesibile; ceahlău.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ceahlắŭ m. (ung. csaholó, care scheaună saŭ țipă, d. saholni, a scheuna, a țipa, cum face această pasăre. Dac. 3, 673. V. cihăĭ. Cp. cu țiclăŭ). Trans. Mold. Sórliță. – Și cealhăŭ, cilihoĭ și cĭulihoĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
cilihóĭ și cĭulihóĭ, V. ceahlăŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink