CIMBRIȘÓR s. m. Plantă erbacee cu flori roșii-purpurii sau albe și cu frunze aromate, folosite în medicină pentru infuzie (Thymus vulgaris). – Cimbru + suf.-ișor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIMBRIȘÓR s. (BOT.) 1. (Thymus vulgaris) (reg.) cimbru, lămâioară, sărpun, schinduf, cimbru-de-câmp. 2. (Thymus serpyllum) (reg.) timian, timișor. 3. (Thymus pulegioides) (reg.) schinduf.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CIMBRIȘÓR s. v. săpunel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cimbrișór s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cimbrișór m. Cimbru de cîmp. V. cimbru.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CIMBRIȘÓR ~i m. Plantă erbacee aromatică cu flori divers colorate și cu frunze înguste, folosită în medicină. /cimbru + suf. ~ișor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink