CÍMĂ, cime, s. f. Tip de inflorescență în care axul principal poartă în vârf o singură floare. – Din fr. cyme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÍMĂ s.f. (Bot.) Inflorescență formată dintr-un ax principal terminat cu o floare și având lateral mai multe axe secundare ramificate în același fel. [< fr. cyme, cf. lat. cyma – lăstar].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CÍMĂ s. f. inflorescență dintr-un ax principal terminat cu o floare și având lateral mai multe axe secundare ramificate în același fel. (< fr. cyme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
címă s. f., g.-d. art. címei; pl. címe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CÍMĂ ~e f. Inflorescență a cărei axă principală se termină cu o floare. /<fr. cyme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink