Dex cinematograf

CINEMATOGRÁF, cinematografe, s. n. 1. Local de spectacole destinat proiectării filmelor cinematografice în fața publicului spectator; cinema. 2. Cinematografie. – Din fr. cinématographe.

CINEMATOGRÁF s.n. 1. Local destinat proiectării filmelor pentru public; cinema. 2. Cinematografie. [< fr. cinématographe, cf. gr. kinema – mișcare, graphein a scrie].

CINEMATOGRÁF s. n. 1. local destinat proiectării filmelor pentru public; cinema. 2. cinematografie. (< fr. cinématographe)

CINEMATOGRÁF s. cinema, film. (Mă duc la ~.)

cinematográf s. n. (sil. -graf), pl. cinematográfe

cinematográf n., pl. e (vgr. kínema, kinématos, mișcare, și grápho, scriŭ). O mașină care reproduce pe un plan mișcările ființelor și lucrurilor. Localu în care se văd proĭecțiunile acesteĭ mașinĭ. – A fost inventată la 1895 de Francezu Ludovic Lumière și fratele luĭ prin studierea cinetoscopuluĭ luĭ Edison și a fotografiilor luate în laboratoriu de fiziologie al profesoruluĭ Marcy, care studia zboru păsărilor și mișcarea altor animale luînd fotografiĭ succesive la intervale scurte. Frațiĭ Lumière aŭ perfecționat această sistemă dîndu-ĭ o întrebuințare practică. Eĭ aŭ inventat mijlocu de a lua maĭ multe fotografiĭ într´o secundă pentru ca mișcările care se repetă ĭute să dea ochilor impresiunea continuitățiĭ. E acelașĭ fenomen care se întîmplă cînd, mișcînd repede un chibrit aprins, căpătăm aparența unor liniĭ luminoase. – Primu film a arătat ĭeșirea lucrătorilor de la uzina tatăluĭ inventatoruluĭ la 22 Martie 1895 la o conferență [!] a „Societățiĭ p. Încurajarea Industriiĭ Naționale”.

CINEMATOGRÁF ~e n. 1) Local special pentru demonstrarea publică a filmelor; cinema. ~ cu ecran lat. 2) v. CINEMATOGRAFIE. /<fr. cinématographe