Dex cinetică

CINÉTICĂ f. Ramură a fizicii care studiază legile mișcării corpurilor, ținând cont de forțele care acționează asupra lor. ~ chimică. /<fr. cinétique

CINÉTICĂ s.f. Parte a fizicii care studiază legile mișcării, ținând seama de masa corpurilor și de forțele care le pun în mișcare. [Gen. -cii. / cf. fr. cinétique].

cinétică s. f., g.-d. art. cinéticii

CINÉTIC, -Ă, cinetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care ține de mișcare, privitor la mișcare. ◊ Energie cinetică = energie dezvoltată de un corp în mișcare, egală cu jumătatea produsului dintre masa corpului și pătratul vitezei lui. 2. S. f. Ramură a mecanicii care studiază legile fenomenelor fizice bazate pe mișcarea materiei. 3. S. f. (În sintagma) Cinetică chimică = ramură a chimiei fizice care studiază evoluția reacțiilor chimice și influența factorilor fizico-chimici asupra desfășurării acestor reacții. – Din fr. cinétique.

CINÉTIC ~că (~ci, ~ce) fiz. Care ține de cinetică; propriu cineticii. ◊ Energie ~că energie dezvoltată de un corp în mișcare. /<fr. cinétique

CINÉTIC, -Ă adj. Referitor la mișcare; de mișcare; ◊ Energie cinetică = energie pe care o produce un corp în mișcare; artă cinetică = artă care integrează operei mișcarea produsă de un motor sau efecte de lumini și care, sub motiv că opera este în continuă mișcare, manifestă tendința de a crea opere de artă semiindustriale pe baza unui prototip. [< fr. cinétique, cf. gr. kinetikos – mișcător].

CINÉTIC, -Ă I. adj. referitor la mișcare. ♦ energie ~ă = a) energie dezvoltată de un corp în mișcare; b) energie rezultată în urma procesului de dezasimilație; artă ~ă = artă care atribuie mișcării reale aceeași importanță estetică precum formei, culorii, liniei și compoziției. II. s. f. 1. ramură a mecanicii care studiază legile fenomenelor fizice bazate pe mișcarea materiei. 2. studiu al vitezei reacțiilor chimice. (< fr. cinétique, gr. kinetikos)

cinétic adj. m., pl. cinétici; f. sg. cinétică, pl. cinétice

cinemátic, -ă adj. (din vgr. kínema, kinématos, mișcare, pin [!] a**l. cu sistematic). Motor, mișcător, relativ la mișcare. S. f., pl. ĭ. Mat. Acea parte a mecaniciĭ care studiază proprietățile geometrice ale mișcăriĭ fără a se interesa de forțele care o produc. V. dinamic. – Și cinetic.

cinétic, -ă adj. (vgr. kinetikós). Cinematic. – Acest cuv. e maĭ corect, de cît cinematic, că-ĭ făcut chear [!] de vechiĭ Grecĭ.