CINÍSM, (rar) cinisme, s. n. Atitudinea omului cinic (1), faptă de om cinic. – Din fr. cynisme, lat. cynismus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CINÍSM s.n. 1. Doctrina filozofilor cinici. 2. Mărturisire obraznică și sfidătoare a unor fapte sau gânduri condamnabile; atitudine care sfidează regulile morale ale societății. [Cf. fr. cynisme, gr. kynismos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CINÍSM s. n. 1. doctrina filozofilor cinici (II). 2. însușirea de a fi cinic; atitudine, faptă de om cinic. (< fr. cynisme, lat. cynismus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cinísm s. n., pl. cinísme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CINÍSM ~e f. 1) Atitudine de ignorare ostentativă a moralei și a conveniențelor sociale general acceptate. 2) înv. Concepție filozofică, care avea la bază o asemenea atitudine față de societate. /<fr. cynisme, lat. cynismus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
cinízm n., pl. e (vgr. kynismós). Fil. Doctrina filosofilor cinicĭ. Fig. Nerușinare, sfruntare.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink