CINÓVNIC, cinovnici, s. m. (Înv.) Funcționar de stat (de rang inferior). – Din rus. činovnik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
cinóvnic s. m., pl. cinóvnici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cinóvnic m. (rus. činóvník, vsl. činovĭnĭkŭ. V. cin 1). Vechĭ. Oficial, funcționar.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CINÓVNIC ~ci m. înv. Persoană angajată într-o funcție administrativă (având un rang inferior). /<rus. ținovnik
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink