CÍNTRU, cintre, s. n. Partea concavă a unei bolți sau a unui arc; cofraj sau construcție provizorie pe care se toarnă sau care susține o boltă sau un arc în construcție. – Din fr. cintre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÍNTRU s.n. (Constr.) Partea concavă a unei bolți sau a unui arc; cofrajul pe care se zidește sau pe care se toarnă o boltă. [< fr. cintre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CÍNTRU s. n. partea concavă a unei bolți, a unui arc; cofraj pentru turnarea acestora. (< fr. cintre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cíntru s. n., art. cíntrul; pl. cíntre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CÍNTRU ~e n. arhit. 1) Parte concavă interioară a unei bolți sau a unui arc. 2) Cofraj care servește drept bază la construirea unei bolți sau a unui arc. /<fr. cintre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink