CIOÁTĂ s. f. v. ciot.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
cioátă (buturugă, nod de arbore) s. f. (sil. cioa-), g.-d. art. cioátei; pl. cioáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cĭoátă f., pl. e (d. cĭot). Buturugă, cĭotac, bucată de rădăcină orĭ de trunchĭ rămas în pămînt orĭ scos.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink