Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CIOBÁN, ciobani, s. m. 1. Persoană care paște, păzește și îngrijește oile; păstor, păcurar. ♦ Proprietar de oi; baci. 2. Compus: ciobanul-cu-oile = numele unei constelații din emisfera boreală; lira. – Din tc. çoban.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIOBÁN s. oier, păstor, (înv. și reg.) păcurar, (Maram. și nordul Transilv.) oieș. (Un ~ cu o turmă de oi.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciobán, ciobáne, s.n. (reg.) vas de lemn pentru băut apă; scafă, fedeleș, bure.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ciobán (ciobáni), s. m. – Păstor. – Mr. cioban, istr. țoban. Tc. çoban (Roesler 608; Șeineanu, II, 128; Miklosich, Türk, Elem., I, 278; Miklosich, Fremdw., 82; Berneker 159; Lokotsch 1921; Ronzevalle, 77); cf. ngr. τσοπάνης, τσοπάνος, alb. čoban, bg., sb. čoban(in), rut. čaban, pol. czaban, rus. čaban, mag. csobán(y). Cuvînt rar în dialecte. După Weigand, Jb., XVI, 222, intrat în rom. prin intermediul bg., ceea ce nu pare sigur; pentru motivele extinderii sale rom., cf. Caracostea, Mitt. Wien., 98. Pentru formele dialectale din ngr., cf. Höeg 127. Din rom. provin mag. csobán(y) (Edelspacher 12), și posibil rut. și pol. Der. ciobancă, s. f. (păstoriță); ciobăneasă (var. ciobăniță), s. f. (păstoriță); ciobănesc, adj. (de cioban); ciobănește, adv. (ca ciobanii); ciobănos, adj. (rustic, necioplit); ciobăni, vb. (a fi cioban); ciobănime, s. f. (mulțime de ciobani); ciobănie, s. f. (ocupația ciobanului).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ciobán s. m., pl. ciobáni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cĭobán m. (turc. čoban, d. pers. čuban, šüban, d. šub, berbece, și ban, conductor; ngr. tsobánis, alb. bg. sîrb. rut. čobán, pol. czoban. D. rom. vine ung. csobán). Păstor, păscător de oĭ. – Dim. -ănáș, -ă**ș, -ănuț și -ănel, pl. eĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CIOBÁN ~i m. Persoană care are în grijă oile; păstor; oier; ovicultor. ◊ Steaua ~ului a) luceafărul de seară; b) steaua polară. ~ul-cu-Oile denumire populară a constelației Lira; Oierul. [Sil. cio-ban] /<turc. çoban
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CIOBÁNUL-CU-ÓILE s. v. lira.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂCIUCA-CIOBÁNULUI s. v. rostogol, scai, scaiete, tătarnică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PASĂREA-CIOBANULUI s. v. sitar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
STEAUA CIOBÁNULUI s. v. luceafărul, luceafărul de seară, steaua polară, venus.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
STRAIȚA-CIOBÁNULUI s. v. traista-ciobanului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TĂȘCUȚA-CIOBÁNULUI s. v. punguliță, traista-ciobanului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Ciobánul-cu-Óile (astron.) s. pr. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Cóbilița-Ciobánului (astron.) s. pr. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Luceáfărul-Ciobánilor s. pr. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
spanácul-ciobánilor s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
tráista-ciobánului s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
várga-ciobánului (bot.) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CIOBANUL CU OILE, numele popular al constelației Lira.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)