Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CIOBÍT, -Ă, ciobiți, -te, adj. Știrbit, spart în parte, crăpat. – V. ciobi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIOBÍT adj. 1. ciocnit, știrb, știrbit. (Pahar ~.) 2. v. spart.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CIOBÍT s. 1. v. ciobire. 2. v. spargere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciobít adj. m., pl. ciobíți; f. sg. ciobítă, pl. ciobíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CIOBÍ, ciobesc, vb. IV. Tranz. A știrbi, a sparge în parte sau a crăpa un obiect casant. – Din ciob.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CIOBÍ ~ésc tranz. (obiecte casante) 1) A preface în cioburi; a sparge în bucăți. 2) A face să piardă o parte din margine; a știrbi. /Din ciob
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CIOBÍ vb. 1. a (se) ciocni, a (se) știrbi. (S-a ~ un pahar din serviciu.) 2. v. sparge.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciobí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciobésc, imperf. 3 sg. ciobeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciobeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink