CIOBĂNÉL, ciobănei, s. m. Ciobănaș. – Cioban + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIOBĂNÉL s. v. ciobănaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciobănél s. m., pl. ciobănéi, art. ciobănéii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cĭobán m. (turc. čoban, d. pers. čuban, šüban, d. šub, berbece, și ban, conductor; ngr. tsobánis, alb. bg. sîrb. rut. čobán, pol. czoban. D. rom. vine ung. csobán). Păstor, păscător de oĭ. – Dim. -ănáș, -ă**ș, -ănuț și -ănel, pl. eĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink