Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CIOBĂNÉSC, -EASCĂ, ciobănești, adj. Care aparține ciobanului, privitor la cioban, specific ciobanului. ◊ Câine ciobănesc = rasă de câine mare și puternic, folosită de obicei pentru paza turmelor și a stânii. – Cioban +suf. -esc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIOBĂNÉSC adj. v. pastoral.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciobănésc adj. m., f. ciobăneáscă; pl. m. și f. ciobănéști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
1) cĭobănésc, -eáscă adj. De cĭoban.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
2) cĭobănésc v. intr. Îs cĭoban, trăĭesc ca cĭoban.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CIOBĂNÍ, ciobănesc, vb. IV. Intranz. A fi cioban, a sluji ca cioban. ♦ Refl. A se face cioban. – Din cioban.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CIOBĂNÍ ~ésc 1. intranz. A practica ocupația de cioban; a fi cioban. 2. tranz. A face să se ciobănească. /Din cioban
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE CIOBĂNÍ mă ~ésc intranz. A deveni cioban. /Din cioban
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CIOBĂNÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de ciobani; propriu ciobanilor; păstoresc. Câine ~. /cioban + suf. ~esc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CIOBĂNÍ vb. a păstori, (înv. și reg.) a păcurări. (~ de mai mulți ani.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciobăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciobănésc, imperf. 3 sg. ciobăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciobăneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink