Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: ciobăni (verb) , ciobănit (substantiv neutru)   
CIOBĂNÍT s. n. Ciobănie. – V. ciobăni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ciobănít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CIOBĂNÍ, ciobănesc, vb. IV. Intranz. A fi cioban, a sluji ca cioban. ♦ Refl. A se face cioban. – Din cioban.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CIOBĂNÍ ~ésc 1. intranz. A practica ocupația de cioban; a fi cioban. 2. tranz. A face să se ciobănească. /Din cioban
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE CIOBĂNÍ mă ~ésc intranz. A deveni cioban. /Din cioban
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CIOBĂNÍ vb. a păstori, (înv. și reg.) a păcurări. (~ de mai mulți ani.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciobăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciobănésc, imperf. 3 sg. ciobăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciobăneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
2) cĭobănésc v. intr. Îs cĭoban, trăĭesc ca cĭoban.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)