CIÓCHIE, ciochii, s. f. Unealtă de dogărie care servește la fixarea cercurilor pe butoaie. – Din magh. csáklya.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIÓCHIE s. (TEHN.) 1. bașchie, (reg.) bățic, păpușă. (Cu ~ dogarul bate cercul la butoaie.) 2. beschie, joagăr. (Cu ~ se taie buștenii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CIÓCHIE s. v. cap, căpățână, cioc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciochíe s. f., art. ciochía, g.-d. art. ciochíei; pl. ciochíi, art. ciochíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cĭochíe f. (var. din cĭoacă 2). Un fel de cĭocan (numit și păpușă) cu șanț la vîrf și care, lovit cu alt cĭocan, servește la bătut cercurile butoaĭelor. V. ceacîĭe.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink