CIOCHINÁR, ciochinare, s. n. Mănunchi de curelușe scurte, având la capete ochiuri sau inele, de care vânătorii atârnă păsările vânate. – Ciochină + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ciochinár s. n., pl. ciochináre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink