CIOCLOVÍNĂ, cioclovine, s. f. (Pop.) Termen de dispreț dat unui om arogant, parvenit. – Et. nec. Cf. ciocoi1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
cioclovínă s. f. (sil. -clo-), g.-d. art. cioclovínei; pl. cioclovíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cĭoclovină f., pl. e (d. cĭocloĭ cu sufixu slav -ovină. E și un nume de munte care, ca și vecinu Stîrmina, lîngă Tismana, înseamnă „țuguĭata”). Epitet maĭ injurios de cît cĭocoĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CIOCLOVÍNĂ ~e f. înv. depr. Om al stăpânirii, parvenit, arogant și îngâmfat. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CIOCLOVINA USCATĂ, peșteră în NV M-ților Șureanu, la 775 m alt., pe terit. satului cu același nume (jud. Hunedoara). Lungime: 450 m. Constituită dintr-o galerie orizontală, fosilă, cu porțiuni concreționare; locuită în epoca paleolitică (Paleoliticul superior). În stratul de cultură aurignaciană, în care apar și elemente musteriene, a fost descoperită o cutie craniană de tip „homo sapiens fosilis” (c. 60.000-10.000 î. Hr.).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink