CIOCĂNÁR, ciocănari, s. m. 1. Muncitor într-o echipă de nituit cu mâna; muncitor calificat care lucrează cu un ciocan1 (mecanic). 2. (Depr.) Muncitor necalificat. – Ciocan1 + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ciocănár s. m., pl. ciocănári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CIOCĂNÁR ~i m. 1) Muncitor specializat în manipularea unui ciocan, executând diferite operații (de nituire, de foraj etc.). 2) peior. Muncitor necalificat. /ciocan + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink