CIOCĂNÁȘ1, (1) ciocănașe, s. n., (2) ciocănași, s. m. 1. S. n. Ciocănel. 2. S. m. Muncitor care sparge cu ciocanul1 sarea în ocne. – Ciocan1 + suf. -aș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIOCĂNÁȘ2, ciocănașe, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui ciocan2. – Ciocan2 + suf. -aș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIOCĂNÁȘ s. v. bătăiaș, gonaci, gonaș, hăitaș, mânător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CIOCĂNÁȘ s. ciocănel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciocănáș2, ciocănáși, s.m. pl. (reg.) plantă ornamentală numită și condurul-doamnei.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ciocănáș (persoană) s. m., pl. ciocănáși
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ciocănáș (ciocănel, știulete mic) s. n., pl. ciocănáșe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
1) cĭocănáș m. Lucrător care sfărîmă sarea cu cĭocanu la ocne.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
2) cĭocănáș n., pl. e. Cĭocănel.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CIOCĂNÁȘ ~i m. înv. (diminutiv de la ciocan) Muncitor care sparge cu ciocanul sarea în ocnă. /ciocan + suf. ~aș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CIOCĂNÁȘI s. pl. v. surguci.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink