CIOFLEÁGĂ, cioflegi, s. m. Cioflingar.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ciofleágă2 s.f. sg. (reg.) om de nimic, târâie-brâu, pierde-vară, zgârâie-brânză.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ciofleágă1 s.f. 1. (reg.) scândurică de zețuit. 2. (reg.) cutie.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
CIOFLEÁGĂ s. m. v. cioflec.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ciofleágă (cioflégi), s. f. – În tipografie, culegar. Germ. Schublade, prin intermediul pol. szuflada, ceh. šuplakta (Cihac, II, 55).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink