CIOLÁC, -Ă, ciolaci, -ce, adj. (Reg.; despre mâini, picioare; p. ext. despre oameni) Ciung; schilod; paralizat. – Din tc. çolak.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIOLÁC adj., s. v. ciung, ciunt.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciolác (cioláci), s. m. – 1. Mutilat, invalid, șchiop, ciung. – 2. (Arg.) La jocul de cărți, valet, fante. Tc. çulak (Cihac, II, 566; Roesler 608; Șeineanu, II, 131; Lokotsch 437; Ronzevalle 79); cf. alb. tsoljak, bg., sb. çolak. – Der. ciolnav, adj. (bolnav, beteag) prin contaminare cu bolnav; ciolăci, vb. (a mutila).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ciolác adj. m., pl. cioláci; f. sg. ciolácă, pl. cioláce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cĭolác, -ă adj. (turc. čolak, čulak). Rar. Cĭunt.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CIOLÁC ~că (~ci, ~ce) înv. 1) (despre mâini) Care este retezat; ciunt. 2) (despre persoane) Care are o mână retezată; care nu are o mână. /<turc. çolak
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CIOLAC, Cristache (1870-1927, n. București), violonist, lăutar virtuoz român. Apreciat de George Enescu, care a cules de la el doine, hore, sîrbe etc., parțial valorificate în creația sa.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink