CIOPÁTĂ, ciopăți, s. f. (Reg.) Bucată de carne tăiată din trupul unui om sau al unui animal. V. ciozvârtă. – Din magh. csapat „grămadă, ceată”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIOPÁTĂ s. v. ciozvârtă, halcă, hartan.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciopátă (ciopắți), – Bucată, felie de carne. – Var. ciopartă, ciopărtă, ciopîrtă. Mag. csapat „grămadă”, care înseamnă și „turmă” (DAR). R din var. se explică probabil prin confuzie cu mag. csoport „turmă” (› ciopor). Se folosește de preferință la pl. Der. ciopățică, s. f. (dans tipic); ciopătăi, s. f. pl. (labe); ciopîrtac, adj. (care are coada tăiată); ciopîrlac, s. n. (băț); ciopîrti (var. ciopîrți, ciocîrti, ciocîlti, ciopăți), vb. (a tăia, a face bucăți; a tranșa); ciopîrțeală (var. ciocîrteală), s. f. (tăiere în bucăți); ciocîrt (var. ciortan), s. m. (varietate de ciuperci); ciopîrțel, s. m. (plantă, Celosia cristata).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ciopátă s. f., g.-d. art. ciopății; pl. ciopăți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cĭopátă f., pl. ățĭ (ung. csapat, ceată, trupă, grămadă, d. csapni, a reteza; csapatos, bătut bine). Pl. Vest. Bucățĭ retezate; a tăĭat balauru´n cĭopățĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink